Poezie

Neclintită nehotărâre!

2 min lectură·10 ianuarie 2010

Mediu

Spectacolul nașterii

și al morții, este jucat

zilnic de zeci de mii de specii,

de plante și animale, oameni...

Nu există nici măcar umbra unui simptom

de care să mă pot agăța...

Nici umbra mea cu care să-mi

mai vorbesc, să mă îngân.

Arbori tăiați de pretutindeni.

Omul se extinde, omul e cancerul

acestui mapamond solitar într-o

galaxie solitară și plină de negură.

Omul lasă urme pe unde trece.

El este cel ce face totul distructiv,

face ca inima altui om să nu-i mai bată,

să se cutremure în propria-i carne...

Ah, Dumnezeule! Cât oare voi mai putea trăi în suferință?

Cât voi mai păși pe aceleași urme mereu?

Cât de mult vom mai îndura așteptarea Ta?

Eu unul nu mai răzbesc. Mă lovesc mereu

de aceleași cadre mereu, de aceleași vieți...

Aceleași gânduri mă urmăresc mereu

și niciodată nu le pot scoate din umbră.

Aș fi vrut... aș fi vrut să pot să mă stăpânesc

de gelozie, să pot să schimb ceva în jurul meu,

chiar și timpul, chiar și lumea asta

creată în delir...

Dacă o singură picătură din ceea ce simt

într-un extaz excentric, m-ar arunca spre

o lacrimă de sfinți, atunci cu siguranță

voi ajunge atât de pur încât mă voi putea

oglindi doar în lacrimi de înger.

Vocea ta Karin, este zgomotul pe care-l face

deschizându-se, poarta văzduhului.

00742

M.P.. “Neclintită nehotărâre!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13922987/neclintita-nehotarare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.