Poezie
Putință vizibilă de a nu fi!
1 min lectură·
Mediu
Nici flori nu înfloresc pe cer,
nici în suflarea mea, nici în
sufletul meu arogant, nepăsător.
Văd un arbore, un zâmbet,
un răsărit, o amintire pală...
Toate îmi sunt străine.
Spre cine se apleacă palmierii?
Crengile lor par idei obosite,
ostenite de atâta amar de plecăciuni;
Dar crengile unei sălcii?
Sunt atât de plânse, atât de amare
încât nici ele nu-și mai au rostul.
N-am căutat în mine poezie, nici violență,
nici vârtejuri de gând, ci doar
speranțe de scepticism și suflare de ritm.
Atât de mult mi-am alungit sufletul
cu mine, cu gândul meu, cu singurătatea
încât mă văd în agonia unei vieți asfixiate.
Moartea-mi picură pe creștet.
Strop cu strop. Chemare cu chemare.
Vis cu vis și răsărit cu amurg...
011.147
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- M.P.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
M.P.. “Putință vizibilă de a nu fi!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13922822/putinta-vizibila-de-a-nu-fiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CM
CMCiprian Marancea✓
Îmi place \"Atât de mult mi-am alungit sufletul cu mine\"
0