Poezie
durerea de mîine
67
1 min lectură·
Mediu
Orizontul tău jilav un strigăt scrutează,
cînd încerc disperarea cu spini s-o maschez,
că mă-mbracă-n cătușe-a mea după-amiază
și mi-e clipa o umbră de mic titirez.
Suspendez de-a ta geană suspin ce mă sfarmă,
însă dublă-i durerea ce-ți dau cu-mprumut,
căci iubirea mea este în lacrima-ți armă
să mă frigă în piept dacă tu ai gemut.
Port pe buze \"îmi iartă durerea de mîine\"
cînd din nou voi veni cu-al tău chin să mă-nfrupt,
că îmi ești și agheasmă și dramul de pîine
și aprilul în toamnă din tine l-am rupt.
Te-am ales pentr-o zi, te las singur în noapte
să tînjești că-n nesomn ți-este visul furat
și tresari pe-a mea pleoapă ca tainele-n șoapte,
și te strecori prin vene și rob și-mpărat.
002950
0