Poezie
Portretul tău
6
1 min lectură·
Mediu
Nici brațul nu-ți cunosc,
insa îi simt căldura,
căci a aprins deja
în firea mea arsura...
Nici ochii... Nu sunt triști?
Îți sunt căprui? Albaștri?
Mă urmăresc de sus.
Vreau să-i sărut... Sunt aștri.
Nici buzele... Zîmbesc?
Mă tot ating cu șoapta
să-mi smulgă \"te iubesc\"
cînd ne unește Poarta.
Dar știu cum zbori prin fulgi,
cum prinzi în brațe stele,
cum orhidei aduci
și speri că-ți sunt fidele.
Cum te frămînți pe sol
și perna ți-e altarul,
agheasma împărțind-
îți lași numai amarul.
Mai știu că îmi ești scump,
că-mi ești atît de-aproape-
făr-spațiu, fără timp
și fără chip sub pleoape.
012.272
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lupu Svetlana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Lupu Svetlana. “Portretul tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lupu-svetlana/poezie/13922594/portretul-tauComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
eu simt
tu simti
el simte
noi simtim
voi simtiti
ei simt