lupean andrada

M-am vandut pustiei refuzand visul fraged al firului de iarba atarnandu-mi ochii de norul acela cenusiu din care coboara inserarea. Am iscalit pactul mincinos al florilor,ce-si vand

Mi-am luat sufletul in palme,l-am mangaiat tandru si l-am intrebat:\"Ce ai?\"iar sufletul m-a privit cu ochi mari ca de copil de tara si mi-a raspuns\"Mi-e jele!\"

Tinea in maini sferele transparente ale eternitatii, plangand peste ele cu lacrimile fiintei lui indoite. Cuvintele curgeau din ochi si intrau in pamantul inert cantand, hranind maruntaiele

In mine deschizi o pagina oprita si ochii mei striviti intre file mai cauta un colt de campie in care sa-si infiga radacina privirii. Mi-e sete si-n fantana cascata o spaima neagra ma

Am crescut in betia Respirata prin narile tale N-auzind decat glasul cocosilor Ce promitea un alt inceput Si...o alta betie: O plutire lina , Sperand catre un necunoscut Previzibil si

Ieri ,pe inserat, mi-ai aspirat particulele sufletului, muscandu-mi privirea pana la sange, pironidu-mi incheieturile pe rugina infecta a existentei tale si slobozind otetul refuzului

Am ramas sa te scriu acum cand nu-ti mai pot spune nimic rog cuvintele sa te scrie asa cum te-am vazut atunci asa cum te simt acum departe ca o silaba de un cuvant care asteapta

Aproape de mine erai si cuvantul nu se putea rosti, prea verde era frunza uitarii si pre crud aerul dintre noi. Aveam nevoie de minciuni pentru mine, si tu pentru

Iubindu-te as fi vrut sa-ti dau tot Nu tot ce-am avut,c-am avut prea putin Dar tot ce ti-ar fi trebuit Ca sa fii fericit: Lumina topita-n caise si-n lanuri Zorii-mbalsamati de freamat si

cred in fatalitate, in profan s-auster pentru ca numai asa voi putea delira frumusete!

N-are a face Ca lumea nu ne vrea Ca ne despart anii Si kilometrii... N-are a face C-alergam prin labirinturi Fara sa gasim vreodata Portita comuna. N-are a face... Pentru ca daca

Viata e nula Ca un mare zero Fara dragoste si fara ura, Fara sacru si fara profan, Fara virtute ori decadenta. E scena pe care se tarasc Molii paroase spre intuneric Temandu-se sa nu

Daca as fi Demiurg as absolvi lumea de imaginatie...

Blestemul fiintei tale M-a posedat Atunci cand am baut Cianura placerii De pe buzele tale Polenul aripilor mele S-a transformat in clei Ce ma tintuie Pe pamant,langa tine In