lungu alexandra ioana

Parcă n-ai ști...că...mâinile tale... Mâinile tale m-au învățat să zbor. Și am uitat de mine în felul în care numai mâinile tale m-ar fi putut face să uit. Uite...haide să visăm împreună...doar atât!

Dacă înnebunesc și e din cauza ta, să nu mă-ntrebi unde-am pus lanterna. Râzând, pereții îmi mâncau din vise și gardurile mușcau din culise; privighetoarea era speriată de plânsetul focii de

apa de la robinet miroase-a ghiocei și poezia-i moarta... și ca s-o-nviu, o ud cu apă de la robinet ce miroase-a bobocei de ghiocei...

dacă ar trebui să regret ceva din toate lucrurile pe care le-am făcut aș regreta ziua pe care am pierdut-o uitându-mă la copaci... mi-am cerut scuze pentru tot ce am considerat că am făcut

haina ovațională pe care o port la petreceri e doar o parte din sufletul meu; cealaltă parte o reprezintă stelele care-mi sunt ochi pe timp de noapte și nasul care crește în grădină. mă preling