Luminita Suse

Imaginile tale au o forță extrem de sugestivă. M-am îndoit peste stomac, m-au lovit dureros...

Bravo Bea! Uite versurile care îmi par cele mai reușite:
frumoaso, când îmi zâmbești
se rupe zborul păsărilor
în aripi de cuvânt
când taci
zâmbesc norii
zămislind lumină
și picioarele mi se învinețesc

Uite, la cererea lui Aleks, dau eu steluța.

Poezia aceasta e atât de... poezie încât o propun pentru antologia sitului. Bravo Ionuț!

E antologică, bravo!

Of, am scris bidimensionale si ma gandeam la bidirectionale. Mii de scuze. Desi cred ca altul e cuvantul si eu nu-mi mai amintesc acum. Sunt 7 ani de cand n-am mai avut nici o tangenta cu matematica. Intr-adevar, pe o directie
definim sensuri. Inteleg punctul tau de vedere, versurile acelea erau redundante. Dar consideram ca astea sunt subtilitati pe care putini le cunosc... Acum, ca am avut evidenta contrariului, am schimbat. Multumesc si ma bazez pe tine ca ma vei avertiza ori de cate ori va fi cazul, deal?

Axele pot fi uni- sau bidimensionale. De exemplu, axele de coordonate cartesiene sunt directii cu sens unic, de la minus infinit la plus infinit. Daca gresesc rog frumos sa mi se spuna fara jena. Axa de care vorbesc este bidirectionala. Informatia circula in ambele sensuri. Un cordon ombilical intre ceea ce sunt si ceea ce nu sunt, intre lumi si trairi extreme, viata-moarte, bine-rau, iad-rai, etc
Zilele acestea imi pregatesc volumul pentru tipar deci orice observatie e binevenita si mult asteptata. Multumesc.

Da, imi place... in special finalul...

Cu riscul de a-mi auzi vorbe, voi premia cu o steluță și acest poem, simplu dar atât de sensibil.

Eternul dacă... într-un catren romantic, cu nuanțe stanesciene.

Multumesc pentru observatii. Am lucrat la gerunziile acelea si am corectat greseala specatorilor din strada. Cu lebedele diafane nu stiu ce sa fac, poate ar trebui sa gasesc o specie de pasare pe cale de disparitie sau una careia i se intampla tragedii ca in cazul balenelor, casalotilor, elefantilor, gorilele, etc. Dar n-au fost bietele lebede prinse si papate in parcurile europene? Cate caprioare au mai ramas in Romania? Eu vad aici mereu cel putin una pascand linistita pe langa strada, spre periferie. Nu e o repetitie in strofa aceea, ci o concluzie: fildesul de elefant este asezat pe o perna captusita cu piele de caprioara si umpluta cu pene de lebada - mda, nu imi vine acum in minte o pasare rara, dar pentru aceste infatuate delectari omenesti s-au comis atrocitati si nu cred ca animalele ne sunt inferioare, am vazut de curand niste documentarii din lumea subacvatica care m-au uimit.

Uite, mi-ai făcut praf interesul încă de la primele versuri. Greșeli de tipar, enunțuri nu prea gândite, finalul jalnic. Cum să le folosească, zici!?! Păi, el generează, întreține și se lasă consumat de toate acele emoții și sentimente despre care spui că viața le inginerește din nimic. Tu ești nimic, deci?

Un CV impecabil, curat antonian!
PS Deși nu strică ritmul, ultimul vers e cam lung. Am acum nebunia asta a prezentării grafice a unei poezii, de-aceea m-am gândit o grămadă de timp la condensarea lui, nu se poate mai mult decât \"și de răcnesc, din gură-mi ies doar șoapte\". Semantic e perfect. Nu mă lua în seamă.

Poezia aceasta e o bijuterie!
Nu mă împac cu \"vânt zefir\" - dacă vrei să fie un vânt slab, spune-i vânt anemic, ori costeliv. Dar asta e doar o părere...

Uahau! Că nici nu pot spune mai mult.

Multumesc Bea, de doua ori! Aveam nevoie de un adjectiv care sa sugereze izvoare bolnave - contaminate si infectioase - deci hemoragice nu era chiar sincronizat cu intentia mea.

Multumesc, am luat in considerare observatiile voastre si am facut schimbarile necesare. Paracelsius, aveai dreptate, era o contradictie acolo. Degeaba, de acord cu visul tardiv, dar nu pot sa renunt la subiectul nimicitor si nici la sonoritatile semantice ale ultimului vers.

Avand in vedere ca persoana ale carei trairi ne sunt prezentate e un \"realist\" atunci nu voi ataca versul \"nu iubirea face omul\" ca nu vreau sa mut muntii din loc in viata asta. Deci cu exceptia acestui vers, poezia e ca lumea. Steaua pe care ti-o acord acum e cam stirba de-o iubire, dar deh, nu-i problema, doar...
nu iubirea face steaua,
ea se naste-n sine
si privirea ce-o cuprinde
s-a nascut dintr-o toarta
doar de lut!

Sorry, you\'ve got it all wrong! Poor you.

Unul din noi zboară
fâlfâind asimetric din gene,
unul din noi coboară
din hemoragice apusuri, alene,

ca și cum talpa privirii pășind
se sprijină în gheara acelui temut
neclipit de fiară mișcarea pândind
dintr-un elipsoidal iris de lut.