telegrama

In memoria bunicului meu

Sub nivelul apelor se răsuceau
vârtejuri reci de potcoave,
se ridicau viituri de vapori
din crupe sure, grumazuri suave

fulgerele zdrobeau sub copite
nechezat de cai speriați
și cornee de lacrimi ciobite
peste treisprezece nouri pătrați

se distilau cu disperare și spaimă
apele acelui potop fără țel,
plângea în căpăstru mânzul rebel
al literelor din telegramă:

Dunărea s-a revărsat
între Hinova si Ostrovul Corbului.
Bunicul tău s-a prăpădit împăcat
salvând căluții Domnului.

8 aprilie 2003


Din volumul \"Geometrii singulare\"
sept. 2003, editura Pro Transilvania