promisă miracolelor de dincolo

frumos, dar si trist sa ne amintim de parinti, de botez (primul inot), de plecarea de-acasa spre devenire...superba poezie, dar primele doua strofe mi-au patruns adanc in suflet!

multzumesc ase ca la ora ista sufletul meu și așa ciopârțit..găsi umbra sub frumosul tău poem.luni dimineață pe la ceasurile 2.39. cautatorul bocește puțin, așe pe ascunsu de teamă ca nu cumva soarele negru să rasară iar pe uliță. pot să zic așa încet încet la ureche, cu mare drag...mama.Și bărbații plîng...uneori.

Vreau sa te critic. Sa-ti spun ca nu e bine. Ca ar trebui sa schimbi sau sa tai. Dar, spune si tu de unde sa incep ? Daca mi-a placut...Sti poate strofa a 3-a ar fi trebuit sa fie ultima. Pentruca are putere. Te infioara cuvantul ultim \"tata\".
Si te-ai putea juca un pic cu cuvintele, si te-a putea descatusa de rime ca sa lasi tensiune sa vina catre cititor.Parerea mea :)

Părinții, cât de des îi uităm, acolo unde sunt, ACASÃ. Și apoi, când nu-i mai avem, cât ne e de dor de ei!

aduce de departe cu promisiunile facute copilului de imparat de parintii din basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. e asa de frumoasa asemanarea pentru ca in esenta tot despre o anume transcendere a conditiei e vorba in ambele.

cerul si pamantul apar legate prin apa ca fluid intermediar: \"pământurile mamei în călcâie mă dor/de la primul înot până la ultimul zbor\" sau :\"de la creștetul apei până la geoizii de humă/m-or legăna-n ciutură de fântână, ei, sfinții\"

e o calatorie pe verticala de la copilarie la nefiinta prin toate starile de fire.

si iar ma bucur de citire