Poeme pe coajă de săpun. E mult de când

„într-o zi/ ieri sau alaltăieri
m-am trezit / și nu m-am gândit deloc
la tine” - Dan Herciu

diminețile
mă trezesc cu sentimentul că trebuie să fac ceva
tendonul nopții alunecă peste pubisul lunii
sub duș, crini de spumă cresc până la glezne
văd aceeași risipă de albastru în lucarnă
și totuși ceva lipsește, ceva a încetat
să își țipe prezența
nu recunosc cămașa de șarpe desprinsă din coapse
și uneori când fornăie minotaurul zidit sub unghii
îmi amintesc că în Creta nu am fost împreună
săpunul de miere și glicerină cade cu zgomot
mă aplec să-l caut, ploile ultimelor
anotimpuri se revarsă toate
deodată
da, uit mereu să număr câte luni și zile au trecut
de când m-am gândit ultimă dată la tine, atâtea
eclipse, inundații și secete s-au întâmplat
de când am legat amintirile
pe clopotul liniștii
de când