Jurnalul de la Mijas. Lacrimapolis

nimic nou pe frontul dimineții
ceață ostatică în vitraliul ochilor
privirile vor să rămână asfințite în carmin

buzele îneacă în sânge soldații răpuși
le coagulează amprentele în săruturi letale
dinții frâng mărunt literele lui
bésame bésame mucho
como si fuera la última vez

dincolo de obloane
castanietele norilor mușcă din sâni vineții
degete de spumă răscolesc coapse lichide
mediterana se încordează orgasmatic
ritm de fandango țipă în tâmple

realitatea se lichefiază în metafore vetuste
atât de sărate încât nu lasă altă alternativă
decât aceea de a pluti
spre lacrimapolis
încă o zi