Jurnalul de la Mijas. Musica universalis

nu știu ce are soarele astăzi
cu ce cruzime aprinde migdalii din Málaga
alerg să ascult muzica ce umple
golul din inimi într-un Gibraltar cavernos

mare nostrum toarce ca o felină gravidă
ghearele îi tresar voluptos
peste șoareci lichizi
dincolo de coloanele lui Hercules
sârmă ghimpată
solfegiu de pază între două continente

Saint-Saens concert pentru vioară
numărul fiorului dintâi
violonistul cântă cu ochii închiși
când ridică arcușul
trage sforile iernii prin pori
viscol sonor răzbunat prin artere
apa îngheață în bemoli pe stalactite

plec fredonând et in Gibraltar ego
nu vreau să mă întorc la Mijas încă
opresc în Benalmádena
pentru un memento exotic

în jurul templului budist
sarabanda pescărușilor răzuiește
aurul de pe turnuri
refugiată pe scări Saraswati își taie venele
amurg hemoragic peste veena
din brațe