Poezie
Hemoglife. Verbum
Sine cera
1 min lectură·
Mediu
rutina brațelor peste claviatură
transcrie glife pe ecran
din sentimente reprimate, vetuste
atât de calmă îmi pare întoarcerea în cuvinte
matură, povara lor afectivă
cine ar fi crezut că voi supraviețui mâhnirii
respiram aerul unui quasar îndepărtat
insomnie acută dincolo de retine epuizate
mă îmbrăc acum cu umbre de măslini
convalescență într-o acalmie temporară
nimic nu este permanent în ochiul furtunii
forțe contrarii se desfășoară în mine
quarcuri foșnesc subtil
celule mă recompun intermitent
incompletă, inima răz-
bate
012.702
0
MG