Scrisori din emisfera boreală. Casă fără usi

încă din copilărie am avut o reținere vis-a-vis de ieșiri și intrări prin porți sau uși le-aș fi bătut în cuie am sărit peste garduri mi-am julit genunchii și semnele de protest mai târziu am construit o casă cu uși în tavan nu am văzut nimic aiurea în a urca direct în albastru dar cineva mi-a aruncat de sus o cheie la picioare a spus că aceasta e voia domnului am semnat de primire și de atunci descui uși laterale către spațiul concentraționar al sentimentelor comune dorm în paturi prozaice mi-e frig uneori iubesc fără perspective viața în rândul lumii are miros de colectivizare forțată toată deposedarea aceasta de ce mi–a fost dat la naștere eliberarea de lichide și întuneric respirația doare deschiderea spre spații ample și siguranța că mereu voi trece prin foc proiectele mele de aripi <!-- încă din copilărie am avut o reținere vis-a-vis de ieșiri și intrări prin porți sau uși le-aș fi bătut în cuie am sărit peste garduri mi-am julit genunchii și semnele de protest mai târziu am construit o casă cu uși în tavan nu am văzut nimic aiurea în a urca direct în albastru dar cineva mi-a aruncat de sus o cheie la picioare a spus că aceasta e voia domnului am semnat de primire și de atunci descui uși laterale către spațiul concentraționar al sentimentelor comune dorm în paturi prozaice mi-e frig uneori iubesc fără perspective viața în rândul lumii are miros de colectivizare forțată toată deposedarea aceasta de ce mi–a fost dat la naștere eliberarea de lichide și întuneric respirația deschiderea spre spații ample știind că mereu voi trece prin foc proiectele mele de aripi -->