Fără titlu

Maica Lenuția, Sacre-Coeur, părintele șvab Peter Karel, diavoli costumați în costume extravagante de culoare roșie, combinate cu pelerină neagră. Este noapte, s-au aprins lumînări numai în cadrul din față, unde se găsește altarul. Un taraf de lăutari, exersează la niște instrumente cu corzi, în surdină. Părintele Karel, se plimbă buimac de colo colo, îndoit de spate. Este un bărbat slab, cocoșat, îmbrăcat în straie de preot catolic, de culoare neagră, peste care și-a încins un brîu lat de mătase, de culoare mov. Poartă ochelari cu multe dioptrii, are chelie, păr negru, extrem de rar. Din cînd în cînd, murmură stins, oftînd: "Sacre Coeur". La un moment dat, începe să caute febril pe sub mesele din altar. Scoate cu mare greutate o tipsie argintie pe care sînt așezate bucățele mici de pîine, anafura pentru slujba care ar trebui să se țină a doua zi. Mai scoate o sticlă de vin roșu, de circa un litru. Cu sete mare și în neștire, înfulecă de zor, cu mare pasiune fărîmituri de pîine și bea vin din sticlă. Din spate se aud voci. Sînt călugări și preoți revoltați, care-l prind pe preotul Karel în timp ce bea vinul pe nerăsuflete și ronțăie pîinea ca pe floricelele de porumb. - Părinte, ce faceți aici? Doamne Dumnezeule! -Ich hab...ich habe Liebeskummer...Sacre Coeur... - Ce zice că are? Ce aveți sfinția voastră, că nu vă înțelegem. Vorbiți românește, că trăiți în aceiași țară în care trăim și noi. - Am o belea, un doruleț care mă apasă. Sînt amorezat de o călugăriță a lui Christos. - Părinte, luați mîna de pe sticlă! - De ce? - Cum de ce sfinția voastră? Este vinul pentru slujba de mîine, pentru spovedanie, pentru sfînta cumenicătură. -Și anafura unde este..Doamne, iartă-l, că nu știe ce face. Ați mîncat anafura, părinte. Ce le dăm enoriașilor mîine după slujbă? - Unde-s lăutarii? Lasă, că mă iartă Isus. Din altar apar diavoli dansatori, care încep să danseze un cardaș focos, luîndu-l de gît pe Karel, care, adus de spate, dar cu o ritmică de invidiat, dansează și cîntă după melodia lăutărească ungurească . La un moment dat, orchestra improvizată, începe să cînte o doină de dor, bănățeană. Dansatorii se țin de după gît într-o horă și se mișcă doar pe loc, ușor. -Maica Lenuția apare din umbră, ținînd în brațe o curcă, gătită în veșminte albe, înfășurată într-un voal de mireasă. -Nimeni nu e frumoasă ca tine. Nici nu-ți poți închipui cît ești tu de frumoasă, Lica. - Maică Lenuția Nona, eu mă duc să mă culc. Mai stai de vorbă mult cu matale? De ce nu te reduci odată, că-i tare greu să mai vezi pe cineva în matale? - Du-te la culcare, nu te privește pe tine viața mea. O, frumoasa mea, oglinda-ți arată o mireasă de vis. Ce frumos te-ai gătit. Scena se termină, în iureșul dansului, călugării fug din biserică, speriați, diavolii execută elemente coreografice și acrobatice, maica Lenuția Nona dansează vals cu curca iar părintele Peter Karel, se-nvîrte năucit, regretînd dispariția sticlei de vin și a tipsiei cu anafură, pe care, grijulie, le-a luat Sacre Coeur cu ea, ca să le păzească pentru slujba de duminică dimineața.