Fără titlu

Maica Lenuția, Vasile, Părintele Ioan, Maica Sacre Coeur, Aura, Isus Aceleași decoruri, același fond închis cu nuanțe de galben, portocaliu și mov. -Repede, repede surioară dragă, pentru că arhitecta asta nouă nu are niciodată răbdarea necesară pentru a asculta doleanțele noastre. Șterge și scaunul ăsta..Uite vezi că strana s-a pătat de la un muc de lumînare. Fii bună și freacă mai tare cu buretele, să nu ne facem de rîs. Asta ne-ar mai lipsi, să ne dărîme biserica și să construiască vreun club al tractoriștilor sau al siderurgiștilor ca-n occidentul păcătos, ucigă-l toaca! - Părinte, dacă vrei să dai ordine cum se face curățenie, fă bine și poruncește în chiliile dumitale pentru sfinții călugări. Aici eu stăpînesc, eu dau ordine surorilor mai tinere, nu dumneata, care nu te ocupi decît de sluja religioasă. Sacre Coeur, prostuțo, șterge te rog masa asta, ca să punem icoana asta mai mare cu Sfîntul Vasile în altă parte. Uite, acum o punem pe asta cu arhanghelul Gavril că are mai mult albastru și se potrivește și cu culoarea covorului și a patrafirului pentru duminică. - Maică, nu mai pot, am muncit toată ziua ca o roabă, lasă-mă să-mi trag puțin sufletul. Știi bine că eu nu primesc nimic în afară de un covrig cu susan și un pahar de lapte Sana. - Și ce vrei să spui, că trebuie să te plătesc pentru că dai de două trei ori cu mătura și ștergi trei scaune? O faci pentru el, nu pentru mine. Lui cere-i bani, că e casa lui tac-su cel din ceruri. Pe el întreabă-l de salariu! - Eu nu plătesc pe nimeni cu bani, eu dau daruri veșnice fetițo, daruri de suflet. - Dai și daruri muzicale, Sfinția Ta? - Nu, de asta se ocupă cei de la personalul de management al îngerilor, ei fac și închiriază formații corale și de muzică ușoară cerească. - Acum liniște copii, că vine doamna arhitectă. - Mie mi se face pielea de găină pe mine de frică, maicuță Lenuția. Asta-i femeie, drac sau bărbat? Poartă coarne de cerb pe cap și peste ele are un batic de mătase. Las-o necuratului, fata mea, că așa o fi moda pe la primărie. -Matale părințele să-ți tacă fleanca. E o femeie mondenă care poartă aceste coarne, ca să ne arate prestanță, personalitate, pentru a se impune în fața noastră, să ne puncteze bine. Ea vrea ca să arate întregii lumi și chiar și ție doamne, că e șefa orașului. Aura intră în biserică. Este o femeie negricioasă, scundă, cu bărbia ascuțită, cu părul roșcat, sub basmaua subțire, sub care sînt ascunse doar parțial, niște coarne de cerb, imense. Are sub braț o mapă și foarte multe dosare de diferite culori și mărimi. - Bună ziua la toată lumea! - Bună ziua prea iubită și stimată doamnă arhitectă. Ce mai faceți? Cu ce ocazie plăcută pe la noi? - Cu ocazia curiozităților, dragii mei. Va merge binișor, dragilor. Hai să mă recomand: Aura, Eva Hodonele. - Încîntați de cunoștință. - Cine e chinuitul ăla dintre scînduri, cocoțat pe perete, care-mi vorbește? -Acesta este Isus, regele iudeilor! -Și de ce l-ați pus acolo? - Pentru că trebuie să sufere pentru oameni. - Dar ce delicte a făcut? - N-a făcut nimic deosebit, el vrea să stea acolo, că este un masochist. L-a dezmoștenit taică-său, pentru că împărțea mereu tot ce avea săracilor. - Rege al iudeilor, fără pantofi? - Păi n-are. Pantofii au fost furați de un uncenic de-al lui, unul Iuda, care lucrează undeva mai jos, la o turnătorie de fontă, prin iad. - Reeeeege al iudeilor desculț? Ei asta n-am mai auzit, să-l lași desculț. Păi măcar o pereche de papuci de casă ceva și o mantie de rege. Lasă, că mă ocup eu de el, o să-i fac la comandă un costum de rege. Cunosc eu un croitor pe Lipscani. Iar pantofi, ori cer un bon de la primărie, ori cumpăr o pereche de ocazie și-i decontez la noi mai tîrziu. Ce număr porți la pantofi, rege iudeic? - Nu știu. - Lasă că știu eu. O stareță are toate lucrurile bine inventariate. Poartă 41, dar poți să-i cumperi cu un număr mai mari, pentru că, dacă se răzgîndește tată-său și-l cheamă înapoi acasă, poate să lase pantofii pentru părintele Nicu. Nicu tocește mereu talpa, că merge-ntr-o parte și calcă mereu cîși. -Bine că am constatat aceste lucruri, asta înseamnă că trebuie să amîn și proiectul demolării. -Ce voiați să construiți aici? - Nimic deosebit, o fabrică de bere iar lîngă ea un bloc de locuințe cu șapte etaje. Măi rege, nu ți-ar trebui și un scaun pe crucea aia, ca să stai mai comod? - Mulțumesc, merge și așa, m-am obișnuit cu greul. - Lasă că-ți aduc eu și un tamburet ceva, pe care să te odihnești. Și ți-l fac la comandă, ca să poți sta picior peste picior. -Mulțumesc. N-ai pentru ce. Acum vă părăsesc, dar peste cîteva zile vin să mă ocup de regele ăsta mic, care, nu-mi place mie cum stă pe cruce. Auzi domnule, rege desculț, nici măcar cu o pereche de șosete în picioare. -La revedere, doamnă, vă așteptăm cu mare drag și dragoste în lăcașul cel sfînt al domnului. - Părinte, iară bați gura de pomană. Mai bine taci.