Poezie
Vis glactic
Terapie de șoc (1982,10 marite,ora 2 noaptea,,undeva intr-un beci sinistru
1 min lectură·
Mediu
Inflorit,
cîmp satactitic cu nuferi
peste gînduri,
un voal de cenușă
umedă colindînd
peste umbre, desculță.
Fără moarte,
curenți de argint
gîlgîind
într-un sînge ascuns
în pumnii de sare
ai focului
din care s-au desprins
lacrimi roșii.
Voltaj scirmuit
printre gînduri,
da, alegerea
este postumă.
grea de cărnurile
vidului loviturii,
ura, epigramează
șocuri mortale.
Timp, curgînd în netimp
ca o săgeată
aprinsă-n lumină.
Sfîrșitule, ce e spasma
ce mă scurcircuitează
mereu sub tăcerea
căștii de metal?
Anestezie și lovituri de picioare.
Cîti ani au trecut?
Douazeci
și visul nu se schimbă?
Scriu mereu
sub lovitura ritmică
în gambă,
lîngă morții frumoși
ai apusului.
Unde ești?
Galaxii explodează
în vinele în care
stele au născut
noapte de noapte
un sînge
din ce în ce mai luminos
și mai subțire.
Picături, peste umbre.
Da, cred că sînt stalactite
ce mă fug pe un cîmp
confuz, peste nuferi
peste care au fost
presărate cristale de sare.
Terminat.
are rimă viața
consumată
în sistem REM?
001.925
0