Fără titlu

Așa s-a întîmplat să trăiesc cel mai cumplit vis din viața mea.Mă împidicam de tot felul de obiecte mărunte,era întuneric și nu puteam să ajung la ușă.Inima îmi înghețase de emoție.La un moment dat,am auzit o șoaptă,o voce fără timbru,egală,care implora ajutor.

Un cearșaf alb era tot ce avea de acoperit,acel băiat straniu.Am reușit să-l ajut să coboare de pe masă,tremura din toate închieturile.Ne-am tîrît spre ușă,ușor,de teamă că monstrul să nu doarmă în acea noapte in apartamentul de la etajul unu,cum făcea de multe ori.Ușa era încuiată.

Monstrul avea destule unelte,bisturii,bricege profesioniste

chiar și mașini de găurit avea, pe care le folosea pentru găurirea pielii victimelor. Era o atmosferă lugubră ,care-ți făcea să-ți înghețe sîngele în vine. Dan se mai dezmorțise puțin,încerca să scoată clanța ușii. Între timp îmi soptea, cum a fost lovit de o bandă de țigani, care l-au adus acolo jos, in templul morților, crezîndu-l mort. Monstrul era și prost, nu apucase să verifice , dacă victima era întradevăr mort sau nu. După o ora si ceva, am reușit să ne eliberăm.Am fugit spre Magheru, pe jos. Nu ne urmărea nimeni.

La un moment dat, Dan nu a mai putut sa fugă, era epuizat.S-a așezat pe trotuar, tremurind.Îi auzeam dinții clănțanind in gură.Era livid, ochii erau muribunzi, livizi, vineți sub pleoapele umflate. Eram disperată. Nu aveam la mine nici un ban, nici un act. Un individ înalt tocmai se grăbea să traverseze strada undeva la semafor. Am fugit după el, l-am rugat să telefoneze urgent la salvare, pentru că am un prieten rănit de moarte. S-a ținut de cuvint, salvarea a venit în circa 30 de minute. Dan s-a speriat, m-a certat, spunîndu-mi cu disperare că i-am semnat sentința la moarte. Nu bănuiam ,ce voia să insinueze. Eu încercam să-i argumentez, că nu am o casă a mea, că trăiesc într-un cămin de fete, că nu-l pot ajuta, nefiind cadru medical, ci doar o victimă, tîrîtă de monstru în joacă prin institute medico legale si spitale.