Poezie

Lovituri inegale

Amintirile unei lupte pierdute( 1989)

1 min lectură·26 decembrie 2005

Mediu

Corpuri în mișcare lovesc gloanțele

Ce dezechilibrează balanțele,

În piața în care m-am murit nevrotic

Printr-o falsă jertă trăită narcotic.

Prieteni noi și vechi, am condus spre moarte.

Lasă doamne pacea peste somn să-i poarte,

Corpuri de materii, de pămînt și alge

Peste ani, de-a pururi, dorul lor mă arde.

Gloanțele mai zboară azi, la mine-n rînduri

Ca un fulger negru fumegîndu-mi gînduri.

Singură și tristă, mă ofer tăcerii

Și în remușcări, mă sfărîm durerii.

Un trecut agonic spintecă-n vedere

Derulînd cu chipuri ce rodesc tăcere

Sînt aceleași vîrste ce se recompun

Într-o resclipire-a focului nebun.

Ei rămîn în toate, pururea copii,

Flăcări ce nu ard, focuri ce nu-s vii.

Eu trag peste simțuri un corp vechi, obtuz

Și mă pierd in timpul ce-l trăiesc confuz.

001.539

LUMINITA SOARE. “Lovituri inegale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-soare/poezie/157479/lovituri-inegale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.