Poezie

Ca un blestem

Religioase

1 min lectură·17 mai 2005

Mediu

Ce-am iubit n-o să mai fie,

Acel must de nebunie.

Ce-am iubit era profan

Și bea sevă de vulcan

Am iubit pe-un nu știu cine

Ce nu se avea pe sine.

N-avea nume, n-avea față,

Lavă rea scîncind pe gheață.

Ce-am iubit nu era om,

Avea formă de demon

Avea doar un fel de viață,

Noapte rea clocită-n ceață.

N-avea soare, n-avea zile,

Mîinile-i erau reptile,

Gura lui mustea otrăvuri,

Vulgu-i colcăia prin cărnuri.

Ce-am iubit nu m-a iubit,

M-a scîrbit, m-a terfelit

Mă-ncuia în rîsu-i sec

Și nu mă lăsa să plec.

Dar acum s-a terminat.

Era-n vis și l-am uitat.

001.465

LUMINITA SOARE. “Ca un blestem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-soare/poezie/122216/ca-un-blestem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.