Fără titlu

Isus, apare într-o lumină tulbure la fel de grotesc, ca în celelalte scene, tragic și comic.

Este îmbrăcat într-un costum gri, rupt. Este tuns scurt, pe cap are o șapcă gri, cu cozoroc. În picioare are niște pantofi uzați, rupți la vîrfuri. Pantalonii prea scurți arată niște picioare fragile.

Ciorapii sînt tot gri, în carouri.

Cămașa este zdrențuită, încheiată cu bucăți de sîrmă subțire, în lipsa nasturilor.

Sub cruce, Sacre Coeur, îmbrăcată într-o rochie scurtă, roz, plînge. Părul ei blond și lung îi ascunde fața ovală.

Preoți agitați, călugărițe îmbrăcate și ele ca muritorii de rînd în costume de stradă, smulg biblii, cărți religioase, icoane și fug.

Afară, s-a strîns o mare masă de oameni, care asistă la dărîmarea bisericii.

Într-un buldozer, arhitecta orașului, Aura Eva Hodonele

se pregătește pentru faza finală, cînd biserica va cădea sub dărîmături. Este îmbrăcată în negru, pe cap are aceleași coarne de cerb, ascunse sub o basma cu flori albastre și galbene. Aura este nervoasă, gesticulează și mînuiește manetele cu mare nerăbdare.

În biserică, cocoțată pe un scaun, Sacre Coeur încearcă să-l elibereze pe Isus. Acesta reușește să coboare de pe cruce.

Ajuns jos, o ia pe Sacre Coeur de mînă și fug, înspăimîntați.

La final, se vede doar chipul mulțumit al Aurei și coarnele ei imense. Se vede cum lama buldozerului înghite bucăți întregi de zid și cum biserica se rupe în două.

Clopotnița cade și ea cu mare zgomot de tunet, în timp ce Isus abia se mai vede fugind, cu hainele rupte, cu șapca în mînă. Un tramvai trece pe acolo și ascunde ultimele imagini.

Paul a realizat acest film, în semn de protest împotriva deciziei dictatoriale de a fi demolate mai multe biserici bucureștene.

Paul a fost un admirator al lui Luis Bunuel. Filmele lui au fost abstracte, vîndute la a doua și la a treia mînă.