Fără titlu

Aura, măicuța Lenuția, măicuța Sacre Coeur, Isus, mai mulți călugări și preoți, un secretar care notează ceea ce Aura, arhitecta orașului dictează.

Scena se petrece în prima încăpere a bisericii, în fața crucii lui Isus.

În această secnă, Isus este îmbrăcat într-o mantie amplă, aurie, cu mîneci foarte largi. Pe sub mantie, are o pereche de șalvari turcești albaștri și o cămașă verde de mătase, închisă la gît cu o fundă mare. Pe cap, i s-a pus un turban de culoare alb-albăstrie.

Isus arată deprimat, neînțeles și mai tragic decît oricînd, totuși, vrea să fie politicos și să respecte regulile de societate. Pe cruce, a fost pus un scăunel rotund, pe care Isus stă, picior peste picior. În dreptul fiecărui braț, a fost fixată cîte o etajeră micuță, pe care, în această scenă au fost puse, în stînga un pahar de votcă iar în dreapta o ceașcă mică de cafea moca.

-Încearcă să stai cît mai destins. Ia să vedem cum te miști de la dreapta spre stînga. Acum, încearcă să-ți rotești ușor capul. Bravo. Ce părere ai de costum, nu-i așa că-i frumos? Și papucii de mătase sînt o minune.

- Da, mii de mulțumiri pentru generozitate, chiar dacă acest stil de modă nu mă prinde deloc.

Ia te uită, adică de ce să nu te prindă? A plătit primăria petru el și acum încerc să recuperez banii de la enoriașii voștri prin niște taxe religioase nu prea pipărate. Scrie secretarule: biserica a primit un rînd de haine de mătase pentru regele iudeilor și niște păpuci turcești de calitatea-ntîi. Se va deconta din conturile primăriei iar banii luați cu împrumut vor fi returnați de biserică primăriei.

-Păi doamnă arhitectă, de unde să dăm noi banii? Și apoi, faceți o confuzie religioasă, l-ați îmbrăcat ca pe un musulman. El este creștin, creștinii se îmbracă altfel, nu poartă șalvari, turban și mantie galbenă. Acela din mintea matale este Mahomed, nu este un creștin.

- Da, mulțumesc Sacre Coeur, așa este, sînt creștin. Culorile mele preferate sînt albastrul, albul și roșul.

Nu vă supărați, dar căciula asta exotică mă deranjează cînd vreau să mă uit în sus. Nu aveți ceva mai lejer? Sau mai bine nimic.

- Ui, ia uite ce păr lung are. Bine că vazui la timp, ca să trimit și-un frizer să-l tundă.

-Nu mulțumesc, nu-mi stă bine cu părul scurt. Lăsați-mă așa cum sînt, vă implor!

-Nici nu vreau să stau la tocmeală. Cu gust are cafeaua?

- Bunicică, mulțumesc.

- Iar votca?

-Asta e mai rea decît oțetul băut înainte de crucificare. N-aveți un pic de vin?

-Vin găsești și aici la voi, votcă nu. Mută-ți te rog piciorul stîng peste cel drept și stai cu mîna dreaptă sprijinită de bărbie. Da, e frumos, îmi place. Mai rămîne tunsul și am rezolvat totul. Mai rămîne apoi problema demolării, dar pe asta o rezolv după ce-l fac pe ăsta de sus frumos și-l bag în rîndul lumii, îl pun la patru ace.

-Doamnă, nu batjocoriți, acesta este fiul lui Dumnezeu.

- Cine-i fetișcana asta obraznică, părinte?

- E o fată sărmană. O călugăriță.

- Cum te cheamă, fetițo?

-Sacre-Coeur.

- E o poreclă?

- Nu doamnă, e un nume, care i-a fost dat de către un călugăr franciscan bogat, care a venit acum cîțiva ani la noi, a vizitat biserica și a făcut o donație frumoasă pentru sfîntul lăcaș. El a botezat-o, după numele unei biserici din Franța.

-Sacre Coeur, adică, oarbă sacră?

- Nu doamnă, coeur înseamnă inimă, nu înseamnă chior. Nu sînt oarbă. Am inima sinceră, dedicată lui Isus.

-Aha, ia te uite Casa Nova, te dai la călugărițe tinere și le sucești mințile, ai? Mda, în concluzie îmi place opera mea. Să nu te prind că te descalți cumva sau că-ți arunci turbanul pe jos. Au costat destule parale, ar trebui să știi să apreciezi gestul meu. A, ia uite cine vine, maica Lenuția. De ce așa tîrziu?

- Am în grijă și mănăstirea, nu numai biserica. Aoleu, de ce arată Isus așa?

- Merge la carnavalul de la Veneția.

- Matale părinte Radu să-ți tacă gura. Nu ai voie să vorbești decît dacă-ți dau eu voie. E frumos costumul, dar cam extravagant, iubito. E festonat pe dinafară și brodat..E multă muncă-n el dar prea scump pentru un lăcaș ca al nostru.

-E bine, acum se poate și mișca lejer, poate să stea pe scaun iar dimineața poate primi chiar și micul dejun. O să trec pe miercuri din nou, cu frizerul. La revedere, sfințiile voastre.

-La revedere.

-La revedere Isuse, rege iudeic. E mai bine pe scăunel?

-Da, mulțumesc, e destul de comod.

O să vezi ce bine o să-ți stea fără pletele alea de cîntăreț satanist de rock and roll. O să te fac mai frumos decît pe Vasile Roaită.

-Cine a fost acesta?

- Un comunist de-al nostru care a fost martirizat de imperialiști, de ciocoi, de vlaga boierească. Data viitoare îți aduc și ceva haine de schimb. Am un costum de lînă englezească de culoare gri. Se paortă cu pantofi gri sau negri cu șireturi și cu șapcă gri. La revedere, dragii mei.

La revedere.