și lumea se lăsa plângând
de ochi adânci ca marea
și pierdea din viața ei
mai mult ca disperarea.
și erai tu acolo în mijlocul ei
în mijlocul valului cel mare
privind cum
dacă ți-aș dărui sărutări pe pleoape
pe gene
pe ochi și pe suflet
mi-ai dărui înapoi oare
doar
o încruntare
și nici o vorbă senină din alt tău glas?
M-aș pierde într-o negură
la fel de
și eram eu și erai tu
și eram într-o pădure
făurită din mure
și sentimente străvechi
și erai tu fericit
că-ți găsiseși iubirea
și eu mă bucuram
pentru fericirea ta
și totuși mă simt ca și
