Poezie
frică
1 min lectură·
Mediu
și eram eu și erai tu
și eram într-o pădure
făurită din mure
și sentimente străvechi
și erai tu fericit
că-ți găsiseși iubirea
și eu mă bucuram
pentru fericirea ta
și totuși mă simt ca și cum
nu aș fi cineva important
eu sunt
cineva
cineva care nu contează
cineva pe care n-ai să iubești
chiar niciodată.
și știu că nu mă iubești
și nu mă placi deloc
mă rog, poate, doar 5%
dar asta nu-i important
pentru că nu mă placi deloc
o placi pe ea
nu pe mine
eu nu-s ca ea, ea nu-i ca mine
ea e frumoasă, eu nu sunt.
înțeleg acum ce sunt.
și m-am pierdut în acea pădure
plină de mure
și sentimente străvechi
și m-am apucat de lăsat mesaje
prin copaci
și eram eu
și tu nu erai
și eram eu
și doar eu eram.
era un vis nefericit, de fapt
însă știu
știu că-i posibil și realizabil
deși nu vreau
nu vreau ca el să aibă loc
eu te iubesc
mai mult ca oricine
și nici nu știu de ce.
00808
0