Poezie
Anotimp
1 min lectură·
Mediu
Þi-amintești de fântâna geloasă?
Numai chipurile noastre le clătina.
În anii zidiți fără ferestre
Unul pentru altul anotimpuri eram.
Neștiutoare în adâncul oglinzii,
Cu botul pe labe lumina scâncea
Când dezinvolți și în joacă
Uneori ne ucideam.
Să râzi de nenumăratele tale
Ecouri și vieți
Prin lentila de ochean a fântânii
Până și norii, dansau perechi.
014.482
0
AG