Poezie

Ei

1 min lectură·4 ianuarie 2008

Mediu

Rază albă picată din lună,

Luminează fața ei senină

De copil, iar grijile-i alină,

În pieptu-i cald cu inimă bună !

Cu proaspăt strop cristalin de izvor,

Sclipește-i lacrima din ochișori,

Transformă în pace ai săi fiori,

Dorințe-mplinite să simtă-n zbor !

Ești minunea cea fermecătoare,

Oferă-i credință-n cerul deschis,

Un soare-adevărat să vadă-n vis,

Într-o lume mai strălucitoare !

Gând frumos ascunde-i în sprâncene:

Când fredonează fluierul lui Pan,

Ies din palate dulci de marțipan

Feți-frumoși și zâne cosânzene !

Pe-un podeț de flori înmiresmate,

Ce-l nechează un cal alb în pași,

Dansează-mbrățișați doi îngerași,

Ce trimit ei ocheade iertate !

Magica stea din spițele roții,

Împarte nectar în veșnica zi,

Celor cuminți ce spun poezii,

Între daruri surprinse-n emoții !

Cu drag s-o deștepți în perna moale,

Ce-i zâmbește tainic o povață:

Încrederea din suflet se-nvață

Cu dragoste pe-aripile tale !

Al tău Lucian, cu dragoste pentru Iulia !

27 decembrie 2007

013.007

LUCIAN OANCEA. “Ei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-oancea/poezie/1761579/ei

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Text placut, liric, versificatie buna. Poate e nevoie de mai mult. Idei si exprimari noi. Zic noi, nu ambigue. Ne mai vedem.