Poezie
Râsul și Plânsul
fabulă
1 min lectură·
Mediu
Râsul și Plânsul
(fabulă)
Din pură întâmplare, Râsul,
La teatru, întâlnește Plânsul,
Vechi amici, se înțeleg pe hol
Și se hotărăsc să intre-n rol.
Când se ridică lin cortina,
Pe-actor nu-l prinde doar lumina,
Cu cei doi în inimă ascunși,
Când râde, când are ochii plânși.
Cum cel ce-observă e privit,
Unui spectator mai amețit,
Plânsul, rapid, îi vine-n fire
Cu Râsul, și-ncep să se mire:
\"-Plânge...cu zâmbetul pe buză!\"
\"-Ba nu! Cu lacrimi se amuză!\"
Și Râsul cu Plânsul se ceartă,
Dar, ce fac ei, nu este artă!
Morala:
Sunt necesari doi pentru complot,
Numai unul să dorească tot!
L.O.
modificat 25.02.2007
001781
0