Poezie
Odă levantului
sonet
1 min lectură·
Mediu
Prea golul meu cel plin de suferința
Zărită-nezărită de visare
Palpită enervant a neputința
De-a exploda perfid spre eclozare
E oboseală-n psihe și în somă
Nimic nu prevestește vreo mișcare
Voința și curajul sunt în comă
Și lenea abia se ține pe picioare
Într-o lehamite ce sta să moară
Apare, iată, un fulger roșu-aprins
Vestește ori impune(?!) întâia oară
Iubirea noastră-i foc și jar nestins!
Căci ea e seva pomului vieții
Sărutul îngerului dimineții
001.796
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Munteanu. “Odă levantului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-munteanu/poezie/13992345/oda-levantuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.