augusts
August Sunt liliacul ce-înflorește toamna Ca tot sezonul colorat de movuri Eu am lăsat regrete în alcovuri Spre disperarea celei zisă…”doamna” Am fost –
LMLucian Munteanuspre cer
Spre cer În drumul meu spre cer, nu fac escală Doar înspre sus, e zborul meu sublim Putredul trup, rămâne în țintirim Exegit monumentum e o boală Din
LMLucian MunteanuSper jur
Sper, jur Ideile voi strânge în volume Le exilez pe toate între file Etichetate ca de tot futile Au ars antum, vor lumina postume Un verde azuriu de ametiste Nu avu darul de a fi
LMLucian MunteanuPovestea mea
Povestea mea Povestea mea începe cu sfârșitul Asemeni unor cedri din levant Abia când sunt matur privesc înalt Disprețuind – cu milă – infinitul Viața mea, un muced palimpsest O
LMLucian Munteanuphylo, ero, agapo
Phylo, ero, agapo… Iubirea noastră-a fost iubire pură Trăirile s-au petrecut în gând Fugarele săruturi, rând pe rând Noi le-am gustat în inimi, nu pe gură Am fost în cer pân-la etajul
LMLucian MunteanuOdă levantului
Prea golul meu cel plin de suferința Zărită-nezărită de visare Palpită enervant a neputința De-a exploda perfid spre
LMLucian MunteanuAlternanță
Cândva, am fost și eu un fel de muză Am inspirat pe cineva în gând I-am penetrat singurătatea, când Am venerat-o. Nu am nici scuză! Nu s-a dezis de mine niciodată Mereu
LMLucian MunteanuCrez
Poetului Lucian Scurtu Crez Eu sunt „poetul curții”… dinspre stradă Nicicând n-am fost admis la vreun ospăț Deși nu mi-am înfipt poeme-în băț Ca să provoc – Doamne
LMLucian MunteanuSolilocviu
Solilocviu Citind, Recitind, Recitând, Cugetând Și simțind… Am ieșit Din Parnas Nu cu jenă Ori trist… Anatemă! Ci, întocmai Lui Christ, Când – în Templu – N-a mai
LMLucian MunteanuSugestie
Sugestie La o agapă, După-un descânt Divin, Zis-a Cel Sfânt: „Dați-le apă, vor cred că-i vin!” Iată o parabolă Neapărat Morală. De aplicat, Fără opreală, În practica
LMLucian MunteanuChiot timid
Chiot timid Uită-mă, iubito, Uită-mă În sufletul tău Uită-mă De acuma în veci Spre metempsihoza Perenă… Iubito! Uită-mă, În trupul tău Redus la inima Speriată de
LMLucian MunteanuEseu
ESEU Niciodată Niciunde Nicicând Poezia Nu e verset De comând Și din nou Încă odată și iar Poezia Pocale de har Este vis Nu coșmar Peste
LMLucian MunteanuEcou la 15 ianuarie
Ecou la 15 ianuarie Eminescu este un altar Unde ne-închinăm O! mult prea rar Eminescu e-un iconostas Unde zăbovim cel mult un ceas Eminescu e-un român cu har Limba dulce a
LMLucian MunteanuÎn vizită la Radu Gyr
Am fost mai ieri la vorbitor În vizită la Radu Gyr. Plutea un iz de cimitir, Dar nu de leșuri, ci de dor Auzit-am cum zburau Rugile, spre Cel Preaînalt Să-i dea zile... celuilalt Că lui nu-i
LMLucian Munteanu