Poezie
Capriorul
1 min lectură·
Mediu
Ranit chiar de arma vinatorului aspru
Se-afunda-n padure, o face stingher;
Gasind locul sau la un capat de cer
Si-ar vrea sa traiasca-n sihastru.
Si-l chinuie totul;si totu-n el doare,
Paseste plapind intre moarte si viata
Trairea din el e un strop de speranta
Uitind de-a naturii racoare.
De ar fi in viata; si-ar chema la el mama
Sa-i plinga la rana cu glasu-i mieros
Cu ochii sai umezi ce sclipeau frumos,
Ca atunci ,cind tinar... ii alunga teama.
Atinge imasul cu pasi ce sunt reci
Priveste in zare cu ochiu-i stingher
Un muget zvicneste-ntre neant si cer
Se-afunda din nou pe straine poteci.
Din urma miroase din nou vinatorul
Se-agata de viata, din nou disperat
Se uita-napoi cu chipu-i plecat
Si spre libertate privea capriorul.
Primejdia-i mare , o simte invins
Alicea porneste din nou fara mila
Destrama o viata , atit de utile
A murit capriorul! si viata s-a stins.
001.650
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luci Frederiksen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Luci Frederiksen. “Capriorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luci-frederiksen/poezie/12008/capriorulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.