Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Se lasa norii spre pamint
E trist si e tacut,
Si-n viata mea e numai vint
Si nu e prea placut.
E trist , pamintul e plouat
E doar un chin stingher
Si urma ta care-a plecat
Si steaua de pe cer !
Si gindul cel infiripat
In a sperantei soapte
E ud si e si el plouat
Si-i parasit in noapte.
Azi ploua iar iubirea mea
E trist si e placut
Si de-ai veni in calea mea
Voi vrea sa te sarut.
Cu ploaia in privirea mea
Imi caut linistea
Dar ploaia-i uda, rece, grea
Si-mi sapa inima.
Si daca-a soartei ploaie uda
S-o revarsa spre tine
Priveste-mi inima si-asculta
Caci ea-ti vrea numai bine.
Azi ploua iar; s-a inserat
Eu pling si nu-mi e bine
M-am saturat de-alt cautat
Si ma gindesc la tine.
001359
0