Poezie
Amintiri
1 min lectură·
Mediu
Te-am cunoscut fetițo, într-o seară,
Mergeam în pas alene spre tramvai,
Cei câțiva nori pe cer păreau de ceară
Și la un colț tu calea-mi ațineai.
Mirat, pentru o clipă m-am oprit,
Þi-am aruncat o galeșă privire,
Mi-ai replicat un zâmbet fericit,
Era plăcut - o fată să m-admire!
Tot ce-a trecut rămâne neschimbat
Doar amintirea, rar mai intervine;
Nu știu - mai ești aici sau ai plecat?
Acuma nimeni drumul nu-mi aține...
013.167
0
Că din păcate nu mă știu boier;
Nu mă pricep să manifest din coate
Și-atunci mă resemnez l-atelier.