Momentul de glorie

Mult adevăr, grea cugetare, iertare pentru ironie dar citind poezia n-am putut să mă abțin oricum domnule Luchi, acum sincer scriind, decît o laudă siropoasă și o încurajare fățarnică mai bine un adevăr (nu unul general, unul personal)spus ca de la frate la frate ce ne aflăm în ale scrisului.

Frate Dana-ncurajarea mult îmi trebuia,
Ca lauda siropoasă, ce mă încălzea.
M-ai atins cu ironia și m-ai zăpăcit,
Un cuțit prin măruntaie tu mi-ai răsucit!

Da, frate Luchi, recunosc că m-ai cucerit definitiv cu \"comentariul\" de mai sus, am să revin,am să te citesc de fiecare dată cu plăcerea pe care ți-o dă un autor care are inteligența necesară umorului, apropo de \"frate\", cred că poetul, scriitorul în general, nu este de sex feminin, așa că mă simt \"bărbat(ă)\" :))

\"Ofertă a vieții, o favoare,
Ce merită oricât ca s-o poți stoarce!\"
(Luchi Tenenhaus)

chel printre parosii zei
l-a facut n-un timp ce toarce
ci dragostea de femei
ce ca pe-o lamaie-l stoarce

\"...ca harul Duhului a iconomisit ca aceste carti (Scripturile) sa fie alcatuite de vamesi si pescari si facatori de corturi si oieri si caprari, oameni simpli si fara stiinta de carte, tocmai ca nimeni din cei simpli sa nu isi poata lua asemenea indreptatire, ca tuturor sa le fie lesne de patruns cele graite, ca si mestesugarul, si sluga, si femeia vaduva, si cel mai neinvatat dintre oameni sa capete castig si sa se foloseasca de auzire. Ca nu spre slava desarta, ca cei dinafara (paganii), ci spre mantuirea ascultatorilor au alcatuit toate aceste carti toti cei ce de la inceput au fost invredniciti de harul Duhului.\"

“… Filosofii si ritorii si scriitorii cei lumesti – care n-au cautat folosul cel de obste, ci numai sa se minuneze lumea de ei – chiar daca au zis si vreun lucru folositor, si pe acesta l-au ascuns, ca intr-o negura, in obisnuita lor lipsa de limpezime. Apostolii si proorocii au facut toate dimpotriva: ca limpezi si deslusite si-au infatisat invataturile tuturor, ca dascali de obste ai lumii, asa incat oricine singur sa poata intelege cele graite, numai sa citeasca…”

Sfantul Ioan Gura de Aur – Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv

Ei , frate Luchi, se pare ca te-au ajuns și pe tine îmbătătoarele cuvinte(la propriu) ale Jianului domn, să mă mai cadorisești pe mine, biet muritor de rînd cu ironii spînzurătoare? vezi de-i fă și Jianului niscaiva rime asortate, aștept cu o preasfîntă nerăbdare.

Atât m-a îmbătat nea Florian
Că nu găsesc răspunsul potrivit,
Și nici săracul Lazăr, într-un an,
Prea multe n-a proorocit.