Verba volant

Zilele trecute, aflându-mă din întâmplare la aeroport, m-am întâlnit cu prietenul Dumitru Cioacă, proaspăt coborât dintr-un avion, puțin buimăcit din cauza fuselor, cel orar și cele care mișunau prin sala de așteptare. Mi-a spus că vrea să meargă acasă, pentru câteva zile, dar din câte știam eu, Valea Oltului era în continuare blocată. A avut loc următorul schimb de replici: Luchi: Bine ai venit, Mitică, Cum ajungi la Genuneni? Ai aflat că valea mică E blocată de bușteni? DCG Am aflat, dar vorba zboară Și-o nacelă îmi făcui; Dau o fugă pân-la gară Ș-apoi zbor, de trenul nu-i.