Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
trandafirul artificial adormit perpendicular
peste noaptea orbilor
era toată agoniseala mea din copilarie
agoniseală ascunsă bine printre scutecele și pemperșii speranței
de toate guvernantele și bonele sictirite
care-mi protejaseră copilaria anarhistă
și dacă n-aș fi scris poemul acela
în adolescența mea bolnavă,
dezhidratată dezhumata
oricum m-ar fi scris el
pe mine m-ar fi scris încet
zâmbind între patru pereți
m-ar fi creat hamletian
într-o întorsatură de condei
la modul cel mai textualist cu putință
și dacă n-aș fi scris acel poem
poate ca aș fi înnebunit încet
puțin câte puțin contemplativ
așteptându-te pe tine, așteptându-mă pe mine,
forțând poemul
să descrie un spațiu nelimitat metafizic,
un spațiu al cuvintelor,
un spatiu al sângelui
poemul – zămislitorul orelor târzii
în care ne transmiteam
șoapte cu înțeles nocturn
benefice starilor de grație
001420
0