Poezie
Iona
1 min lectură·
Mediu
de o bucată de vreme încoace
am început să locuiesc
într-un pește imens
dimineața deschid bronhiile
să se facă lumină
să intre puțină apă
puțin aer
îmi aprind o țigară
îmi beau cafeaua
într-o liniște postdiluviană
ca un răsfățat al sorții mănânc
caviar toată ziua
seara adorm obosit printre solzii argintii
a doua zi
o iau de la capăt
032713
0

Să nu uităm că prorocul trebuia să asculte de Dumnezeu în acele momente, deci înghițirea lui de către peștele uriaș a fost un soi de pedeapsă blândă cu repercursiuni semantice deosebite; avem mai târziu pe Isus în mormânt, adică un Iona care nu poate fi ținut de moarte.
Poemul e bun întrucât vizează imaginea de sine stătătoare a Poetului și Poeziei, blestemați să conviețuiască la nesfârșit, sau...sisific, pentru un sincretism de opinie.