Poezie

femeia înger

2 min lectură·27 aprilie 2009

Mediu

o tăcere adâncă se aude peste acest început de lume

ca și cum clopotele ar fi fost înghițite de o limbă a păsărilor

ca și cum cuvintele ar fi fost inghițite de o limbă a păsărilor

începutul îl găsești în sângele stelei căzătoare

în vinișoarele ei cu meteoriți ca niște varice esofagiene

un șarpe al dezhumării tale îți va arăta semnul

drumul sângelui, aripa

te primesc, vino tu înger, pe câmpia aceasta roșie

unde au înflorit mii și mii de globule

să alergăm de nebuni pe sub zidurile metropolei

unde lacrima se prelinge ca un cuib de viespi în altare

ca un cuib înfășurat în palate și moschee și sinagogi

și tu gropar al vechilor ecouri

cu gura întredeschisă în fața sângelui în fata somnului tău

doar saci cu piele smocuri de păr și oase

mâinile tremură în fața actului

ating femeia rotula de sânge pulpa desfrunzită

membrana albastră acoperă ochiul

ascunde privirea lascivă

obsesia inundă mănăstirile in treacăt fugar

se reîntoarce în morminte în absența trupurilor

cu disperare se reîntorc morții la prima lor dragoste

cercul negru ca o patimă așteptând ploaia maruntă și deasă

tu ești plămânul prin care poemul respiră în noaptea compactă

tu ești femeia care îmbrătișează altarul cu mâinile lacome

și gura mirosind mereu a mere coapte

ești îngerul femeia înger

cu trupul devorat dinaintea actului

tu care-mi îmbrătișezi umbra cu tandrețe

tu care-mi deschizi în tăcere ușa propriului tău sânge

001.515

lucaci sorin. “femeia înger.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucaci-sorin/poezie/1833878/femeia-inger

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.