Poezie
dialoguri cu îngeri
2 min lectură·
Mediu
desenează un triunghi
și vei avea acoperișul unei case
desenează un arc de cerc
și vei avea inima unei păduri
dar eu nu stiu să desenez, îmi spuse îngerul
eu știu doar să zbor să veghez
să dialoghez cu tine la nesfârșit
atunci desenează un pătrat
și vei avea o aparență
o iluzie sau poate iți iese o icoană în ulei
dar eu nu știu să desenez, îmi spuse îngerul
eu știu doar să visez
să intru în visul tău
ca într-o rugăciune uitată
știu să dezbrac pământul cu pleoape adânci
să-l desfrunzesc să-l dezrădăcinez
ca un animal lasciv în iarbă orbit de tentații
dar nu știu să desenez ceea ce vrei tu
un amurg încordat în voluptăți de înger
o insomnie de iarnă cu cearcăne vineții
de prea mult somn
crede-mă nu știu să desenez, îmi spuse îngerul
am încercat de nenumărate ori
dar nu nu eu nu știu să desenez
eu știu să cresc din tulpina ta nesfârșită
infinit să cresc
să cresc apoi să descresc
până la dimensiunea unei mâini
mâini uriașe înflorind
sub aceste ziduri plutitoare
înflorind în articulații siluete de plasmă
într-un marsupiu creierul meu sângerând
o duhoare neîncăpătoare și rece
bine te înțeleg nu știi să desenezi
dar daca eu te voi desena înspăimântător de frumos
alegoric într-un vitraliu
oare te vei ruga pentru mine?
001444
0