Simt cum viata si tot ce-i din viata dar
Ma pune la incercare
Ma apasa pe glezna sa nu mai pot
Sa port aceasta cruce din suflet si sange
O vad pe aerul dintre resturi
Ii trag inima in
dupa cei cincizeci am rasuflat liber
aerul liber mi-a ranit plamanii
atat de dulce i-a strapuns
am ajuns la ea,
in alta tara,intr-alta lume,
mai departata parca decat altele...uneori
si-un
ah, pamantul, cum leneveste el ca un balaur adormit, in hibernare?
de ce focul, suprem in mintea lui, doar arde?
si de ce apa numai sta, sau curge sau se sparge?
sau de ce aerul e doar acolo,
si te vad.
parca plangi
parca arzi
si-apoi te stingi
parca te vad
si pleci departe
si visu-i dus, inchis in carti
si de parca-s nopti desarte
parc-am fi si noi
si parca pierduti de lume
si
Esti a lui.
Si-ai fost a mea candva, daca mai stii.
Pe atunci eu eram unu.
Noi doi.
Acum sunt cinci.
Tu trei.
Voi doi.
Dar zarurile au cazut cand am vrut sa le arunc.
S-au oprit cand am vrut
mi-ai desenat conturul cu creta
m-ai colorat in dreptul inimii
mi-ai hasurat fruntea si ochii
m-ai acoperit cu alb si negru,
pana am inceput sa umblu in cerc
nu ma lasa aici ca vin masini
nu
LV