in piedica
Simt cum viata si tot ce-i din viata dar Ma pune la incercare Ma apasa pe glezna sa nu mai pot Sa port aceasta cruce din suflet si sange O vad pe aerul dintre resturi Ii trag inima in
acolo unde sunt copil
dupa cei cincizeci am rasuflat liber aerul liber mi-a ranit plamanii atat de dulce i-a strapuns am ajuns la ea, in alta tara,intr-alta lume, mai departata parca decat altele...uneori si-un
bilet
ah, pamantul, cum leneveste el ca un balaur adormit, in hibernare? de ce focul, suprem in mintea lui, doar arde? si de ce apa numai sta, sau curge sau se sparge? sau de ce aerul e doar acolo,
si parca
si te vad. parca plangi parca arzi si-apoi te stingi parca te vad si pleci departe si visu-i dus, inchis in carti si de parca-s nopti desarte parc-am fi si noi si parca pierduti de lume si
zarul 5
Esti a lui. Si-ai fost a mea candva, daca mai stii. Pe atunci eu eram unu. Noi doi. Acum sunt cinci. Tu trei. Voi doi. Dar zarurile au cazut cand am vrut sa le arunc. S-au oprit cand am vrut
creta si asfalt
mi-ai desenat conturul cu creta m-ai colorat in dreptul inimii mi-ai hasurat fruntea si ochii m-ai acoperit cu alb si negru, pana am inceput sa umblu in cerc nu ma lasa aici ca vin masini nu
