DESPRE

Despre neputința de a visa

Mâinilor care sapă n-au timp nici măcar să le crească unghiile. Mâinile care ară, care apasă pe coarnele plugului, nu au timp decât să se spele cu lumina soarelui. Mâinile care scriu cu cerneală se socotesc curate când încep să se îmbrace în culoarea cernelii.

-N-am timp să mă spăl de cuvinte , mi-a spus!!!

Despre personalitatea vorbirii

Deși ea sare din trupul nostru, izbutește să fie și după trupul nostru. Infinit mai lipsită de timp, vorbirea aproape că nu-si mai amintește de trup. Trupul are foarte mult timp. De aceea și moare, moare și vorbirea. Numai că moare mereu în trupul altuia. Vorbirea semnifică disperarea de a avea un trup viu. A vorbi înseamnă a fi viu. A vorbi înseamnă a te cunoaște. Nu vedeți că vorbirea e tot una cu viața? Felul de a fi al vieții, în criteriul acestei planete , este al cuvântului.

N.S.