Poezie
LIBERTATEA DE A TRAGE CU PUSCA
2 min lectură·
Mediu
LIBERTATEA DE A TRAGE CU PUSCA
In groapa neagra,poate chiar
intr-un cimitir,
oamenii,prietenii mei inarmati,isi
ascultau propriile soapte-
toti erau murdari,slabi si patetici
ca in Shskespeare,
isi numarau gloantele si zilele si
nadajduiau un atac
peste noapte.
Atunci,a iesit luna,fara casca,
de undeva din bezna ghimpata;
dar oamenii n-au cazut cu fetele la
pamant,
ci au aprins tigarile discutand despre
libertatea
de a trage cu pusca
rezemati comod in groapa neagra
sau poate chiar
pe cate o piatra de mormant.
Sunt sigur ca unul din ei eram eu...
de altfel,astazi mi-am gasit in sertar,
printre manuscrisele fel de fel,
pistolul meu ghintuit,cu douazeci si
patru de focuri,
cu care am participat la asediul
Trebizondei,daca nu ma-nsel.
Doamne,ce de ispravi am mai facut
si-atunci!...
Ca un erou din Sadoveanu,eram
viteaz si crud;
tin minte sa fi ucis trei sute saizeci
de dusmani intr-un singur asalt-
ah,racnetele mele de manie si triumf
si-acum mile mai aud!...
La Waterloo,eram cu bietul
Bonaparte ca botinul acastandizand pe pragul unui veac;
viteaz si inutil si graseiat la culme,
luptam si-atunci-ce era sa fac?
Degetele strangeau o tigara fumata demult.
In groapa neagra,ca niste pietre,cadeau
ultimele cuvinte.
Prietenii mei inarmati si patetici ma
ascultau uluiti,
rezemati comod de pietrele de la
morminte.
Paralel cu noi,dedesupt,oamenii isi
dormeau vesnicia
si ei discutau despre libertatea de a trage
cu pusca,dupa fiecare macel...
Dar,pe pistolul meu cu douazeci si patru
de gloante,lumea mi se pare
aceesi cu care am participat la
asediul Trebizondei,daca nu
ma-nsel!
GEO DUMITRESCU
00755
0