Poezie
Atras
1 min lectură·
Mediu
Atras
Atras de mulțimea unui copac
m-am așezat la umbra sa… acum tac ,
am așteptat ca frunza să-mi vorbească
măcar odată, măcar într-o toamnă,
dar n-a vorbit decât a căzut…s-a pălit,
atras de mulțimea unui nor
m-am înălțat la starea sa…acum zbor,
am aripi înăuntru, le simt cum se zbat,
și mă înalț, doar o vorbă de la el să am,
dar a tăcut ca frunza… s-a destrămat,
atras de mulțimea unui ceas
m-am renăscut la viitor…acum trăiesc,
tot ce-am făcut era să muncesc, să iubesc
dar am sperat că măcar el să-mi vorbească,
dar n-a vorbit decât a trecut…îl urăsc.
001593
0