Iubire e atunci…

Iubire e atunci…

Când te prinzi de-ai ei ființă

S-o păstrezi în tine vie

Mult prea sfios de acea frică

Ce are să-ți rămână ție

În suflet, o fericire mare-mică,

Ce te duce-n noaptea albă de amor,

Cu vise luminate de-o stea

Ce atinsă de îngeri albi de dor

Să așterne-n cer dragostea

Pe flori sub formă de covor,

Să poți zbura peste oameni și fani

Și nori, să poți sta pe covorul de flori

Cu ea de mână, să iubești ai lumii ani,

Amintirea ei de star și-a ta de fan,

Să plângi sărutul ei de azi uitat

Pe buzele tale de om de dragoste furat,

Acum când fericirea-ai urmat

Și din moarte ei viață ai dat,

Căci a ei ființă ai desen, ai vorbit

Și prin poeme de ea ai citit, ai creionat

Să spui lumii ce ai dorit

Intr-un cuvânt neterminat

Ce începe cu tinerețea

Și se sfârșește cu bătrânețea,

Ce suna așa :fericire și iubire

E atunci când există nemurire.

.

PS : Când o judeci spre a fi judecat,

Când o săruți câte puțin ca un timid,

Când o cerți cu glas de elev perfect,

Când o atingi pe suflet cu vorbe

de iubire spuse de mâini oarbe.

…. Iubirea nu are definiție ci numai trăire iar iubirea nu poate fi înțeleasă decât de cei ce iubesc cu adevărat …