Luca Cipolla

Nu e nicio petrecere pentru cățea care paște ziua ei la umbra unui altar depărtat între oraș și țară... oamenii o copleșesc cu pasul elegant, jumătate de măr aruncată într-un miros

N-aș avea portretul tău.. și tămâia se răspândea în aer, cam împinsă de o mișcare indusă, eu, abureala, faruri cu xenon, vălul se rupea și tu machiată pe un fir de geam, nr. 42, pe ce

Cerul răbdător să te surprindă goală în starea ta veșnică, viscere care răspund la minune, diafană acum ești; planează în cel mai intens zbor atât de a te numi născută.. în fața mea

Nu-i timp să dorm, rândunicile se înalță în stol, soarele clipește printr-un coș, Mă mișc ca o umbră și mă joc să mă întind și să mă contractez.. norii pe Belbo arme vechi ideile, pistoale

De fapt nu stai pe loc și mlaștina se face pământ valva timpului îsi frânge angrenajele un cordon de argint pe care mâna infirmierei aurii îl taie și te deșteaptă acolo unde teamă și

Anotimpurile nu se termină iarna și nu există o zi lăsată la întâmplare.. îmi desfășor kefiah în fața deșertului, glasul lui în tăcere, răul, să știi, te ispitește în trup când nu poate cu

Vomat dintr-un pat al spitalului peste un fân de trestii, orașul gri și ademenitor cu spatele rupt în noaptea fumegoasă și goală te văzu pe tine copil ferit de semnificate și semnificanți într-un

Pisica observă liniștită examinând dansurile noastre de dragoste peste pietrele care sfâșie picioarele; Vicka ne urmărește radioasă, cu privirea ștrengară a unei plăpânde dijete. Amică, noi toți

Păianjenul țese pânza lui și singura fiică nu mai ești; tace sufletul meu în pernă și arde tămâie până la o lentă agonie, fii prezent dar în concediu, strălucitor și salubru aerul nu

Din vârf eu vă observ, ultima cupă vărsată, nu rămâne decât uluire. Și n-avem țară, n-avem sat, muzicienii lui Dumnezeu și ai Mamonei, barzi în exil ce într-o limbă care nu-i a lor declamă

Întind mâna spre ea, ideal pentru noi săraci în duh să nu ne simțim singuri; buzele mele lăcrimează sânge și din sânge îi mângâi pielea; Sara privește din oglindă și este un psalm pe care îl cântă

Farurile mașinii tăiau noaptea, noaptea aia fără Dumnezeul sunetului unui radio îndepărtat, "Carried away by a moonlight shadow"; n-aveam multe de spus mie însumi, nimic de adăugat, de altfel așa

Inexorabil te succedă și citește numărul tău de tricou; nimic nu îți incumbă și la nimeni nu mai aparții; cine te-a zămislit era ușuratic, dai de înțeles unui zeu care avansează de-a lungul