Cățeaua florarului
Nu e nicio petrecere pentru cățea care paște ziua ei la umbra unui altar depărtat între oraș și țară... oamenii o copleșesc cu pasul elegant, jumătate de măr aruncată într-un miros
LCLuca CipollaNr. 42
N-aș avea portretul tău.. și tămâia se răspândea în aer, cam împinsă de o mișcare indusă, eu, abureala, faruri cu xenon, vălul se rupea și tu machiată pe un fir de geam, nr. 42, pe ce
LCLuca CipollaAtât de a te numi născută
Cerul răbdător să te surprindă goală în starea ta veșnică, viscere care răspund la minune, diafană acum ești; planează în cel mai intens zbor atât de a te numi născută.. în fața mea
LCLuca CipollaNu-i timp să dorm
Nu-i timp să dorm, rândunicile se înalță în stol, soarele clipește printr-un coș, Mă mișc ca o umbră și mă joc să mă întind și să mă contractez.. norii pe Belbo arme vechi ideile, pistoale
LCLuca CipollaNDE (Near-death experience)
De fapt nu stai pe loc și mlaștina se face pământ valva timpului îsi frânge angrenajele un cordon de argint pe care mâna infirmierei aurii îl taie și te deșteaptă acolo unde teamă și
LCLuca CipollaMukhtar (Alesul)
Anotimpurile nu se termină iarna și nu există o zi lăsată la întâmplare.. îmi desfășor kefiah în fața deșertului, glasul lui în tăcere, răul, să știi, te ispitește în trup când nu poate cu
LCLuca CipollaIubirea mea pentru tine..
Iubirea mea pentru tine o trestie la soare, noua vigoare, se nutrește de amintiri și pulsează din reverberație în apa torentului, înșelătoria pe care de la un timp un zefir o scutură
LCLuca CipollaCuvintele mele sunt sărace
Cuvintele mele sunt sărace ca lemnul de Dion rezervat Olimpului sensurilor; cuvintele mele au rădăcini care se leagă strâns de trupul tău și îl scutură în nădejde să-și obțină
LCLuca CipollaTimpul s-a oprit
Timpul s-a oprit și ei tot aceiași cu țanțoșia uzuală; inima mea în gâfâit de sertralină, amorțită, Venus neagră care dreptul teșește, o felină trezind în joacă; la ușă cine călușelul
LCLuca CipollaArachne și eu în așteptare
Păianjenul țese pânza lui și singura fiică nu mai ești; tace sufletul meu în pernă și arde tămâie până la o lentă agonie, fii prezent dar în concediu, strălucitor și salubru aerul nu
LCLuca CipollaTapetum lucidum
Din vârf eu vă observ, ultima cupă vărsată, nu rămâne decât uluire. Și n-avem țară, n-avem sat, muzicienii lui Dumnezeu și ai Mamonei, barzi în exil ce într-o limbă care nu-i a lor declamă
LCLuca CipollaSubstantă
Substanță, cât erai de substanță; și după gratii acea căutare a ta neînfrânată; cuvintele obosite la trezire, eu obosit unei memorii oarbe; și rătăcit în suflarea aceea, acolo unde se
LCLuca CipollaPe drumul spre Battonya
Cineva vorbi egoului său și eu imatur, prunele pe drumul spre Battonya, prodromul unui vis inegal, râvnă si dor, plângea la masa amintirii copilul acela fără țel, un dictator mut, trame
LCLuca CipollaEremitul
Inexorabil te succedă și citește numărul tău de tricou; nimic nu îți incumbă și la nimeni nu mai aparții; cine te-a zămislit era ușuratic, dai de înțeles unui zeu care avansează de-a lungul
LCLuca CipollaPrecum risipirea...
Precum risipirea... piramide de lumină din veșmântul care se întrezărește, aer ruginit în praful unui sentiment, lacrimi calde din lungul drum. Unde câinii latră puțin și femeile sunt
LCLuca CipollaÎncă a mai spera
Poate o virgulă în cartea timpului, un entuziasm atins de puțin, repus în acel colț secret de stradă... Poate luna, strada, luminile de pe colinele vii care cheamă încet... Poate a gândi la
LCLuca CipollaAcestea sunt zilele
Acestea sunt zilele care separă de nimic și îmblânzesc sufletul de apă care curge și tot curge maluri egale de lemn și piatră... până sa te întâlnesc pe tine.
LCLuca CipollaȘi devii primavară...
Absorbită, dintre crini culeasă, ce ardoare te contemplă? Tăcerea găsește voce unde suflet de piatră te îngroapă. O fi pace sau poate război? O fi ca și cum aș trage în ceață? Dar tăcerea te
LCLuca CipollaApus
Simplu ca un abandon, ademenitor ca o chemare, muza cântecelor de vecernie, nobila certitudine, elementara vremelnicie, spic de grâu în mai, trandafir purpuriu, floare de lotus, rezonanța
LCLuca CipollaȘi era frontiera
...și era frontiera, era roua de pământ fertil... râul frângea deja iluziile mele și vestul se reliefa în depărtare unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă... vara era departe, dar
LCLuca CipollaBărăgan
Acum nu rămâne decât să închid ochii și să respir încet pentru că vreau să te simt, primăvara, și să te îmblânzesc, frumoasă și gitană cum ești și distanța, și platoșa ta de mister și de
LCLuca CipollaSunt urzica dintr-o recoltă
Sunt urzica dintr-o recoltă ce durerea lâncedă nu o cuprinde; sunt nisip pe dalele pe care un car îl brăzdează în trecerea sa; piele aspră la întoarcere unde soarele este fiere și pedepsește
LCLuca Cipolla