Marea
Menirea acestor cuvinte, Ce-acum le scriu fără rost, E să-mi aduca iar aminte De vraja ei, de cum a fost. Cum era s-ai un scop in viață Și un motiv pentru-a trăi; Acum, când totul este-n
LBLuc BisNepăsare
o stopare...a tot ce s-a simțit vreodată o lâncezire a tot ce vreodată m-a mișcat liniște neliniște...ceva între ele ca și cum m-ar neliniști liniștea o încarnare a oceanului pe timp de
LBLuc BisDe toamnă
Mă întorc, acum cu tot cu trup, la tot ce voi însemna vreodată, la crâncena vraiște de amintiri, la nimicuri regăsite, la toturi uitate. Lacrăm, din nou, pentru tot praful șters cu
LBLuc BisCălă(to)rie
Undeva într-un pod inundat de viespi, o cârtiță trecută de prima tinerețe fugea cu mine-n spate tot mai adânc, spre fundul mării din centrul pământului, până ne trezirăm pe acoperișul
LBLuc BisCu eu
Plutesc într-un vechi eu de-al meu Cu frica să nu mă audă. N-ar putea înțelege de ce caut alinare in durerea sa; de ce toxicul său translucid are efect de morfină asupra nervilor mei deja
LBLuc Bis