m-am ciocnit de un vis
ce iși pierduse direcția
pâlpâia confuz printre păsări de ghips
și oameni de thinichea
avea urme de praf și o
scamă de păpădie îi flutura
in punctul de
privirea scrâșnește
pe lutul rotund
un sunet tremură în
lumina violetă
picurată din vânt
privirea seceră
șuvițe de gând copt
în lumina deșarta
implacabil
cercul se strânge
transez gandurile in felii
le faramitez si le imprastii
pe lacul sarat
pasari mari migratoare zburatacesc
fara a intelege
de ce ninge taios
in culori
stufarisul sopteste
cu glasuri
fasii de vis plutitoare
nisipuri scanteind
sub sarate ninsori
vise salbatic albastre
sau verzi
alternand uneori
soapte spumegand
in pantec de mari
orologii contemplative
erodand
lumina zdrentuita
flutura
o pleoapa
vopsita purpuriu
in fard gros
siroind
prin faldul perdelei
compacta
frenetic amalgam de
fotoni ce isi cauta
confuz limpezimea
pierduta
in
cuvintele ma bantuie
se arunca nebune asupra mea
tasnesc
siroiesc
gem
tipa
palpita
nazuind disperat sa nasca
lumi
sa transmute culori
ma incoltesc
ma pun la zid
ma crucifica
se infig
zbatere de lumină
tescuită
strop după strop
din întunericul
greu de dureri
aripă piezișă
mlădiată din tăcerea
vascularizată, subtil,
de disperările discursive
poamă mustind de
spațiul dintre noi este mort
sufletele încă se zbat
incă se sfâșie
deasupra hoitului descompus
fractura cuvintelor
infige semne de interdicție
vopsite strident
marcând absența matricii
în
sunt amfora
respiratiei tale arzande
sunt miezul de noapte
si sunt fructul de zi
sunt marul domnesc - parguit si zemos
ce seva-si prelinge
pe buze rasfrante
sapandu-si fagas ascutit si
visele cad în falii mari.
le văd eu cum cad.
cu coada ochiului cuibărit
în inimă le zăresc.
unele se prăbușesc atât de abrupt
încât abia am timp să le simt
pulberea de lumină arzândă
altele
Diminetile disloca din mine
cuvinte oarbe
cuvinte-perechi
cuvinte-culori
Nici macar nu stiam
ca in mine dospeau
atatea cuvinte
Se inmulteau tacut
litera cu litera
in bezna flamanda
din
LC