Cainii memoriei

Frumoasa constructia. Hoitul descompus a ceea ce a fost, caruia cainii amintirilor ii dau roata. E ca in Bacovia, dar intr-un alt registru.

Se vede bine ca, pe langa inspiratie, stapanesti foarte bine si tehnica (moderna, din dotare !). S-a cam vazut asta inca de la primele poezii pe care le-ai postat.

Asa ca esti pe lista mea de poeti pe care ii citesc si din care mai inteleg cate ceva.

De asa inspiratie, drept sa-ti spun, Ghiocele, mai bine ma lipseam. Da\' ce sa fac, asta e muza ce s-a napustit asupra mea si eu m-am desfacut in cuvinte. Tu apreciezi ca eu as stapani si \"tehnica...din dotare\", si-ti multumesc ca asa crezi. Da\' mie teama mi-i ca nu am nici o tehnica, si de va fi candva sa o am....mai va, pana atunci. Doar ca mi se muleaza gandul pe sentiment iar eu incerc sa il mai strunesc, din cand in cand. Si tare sarac am reusit de data asta sa o fac. Daca nu gaseam comentariul tau, ma trezisem decisa sa sterg poezeaua asta, ca prea seaca imi pare fata de ce am simtit. Nu stiu cum, dar nu simt nici acum ca am reusit sa redau ceea ce as fi vrut.Nu-ti fa probleme, ca nu-s modesta de ochii targului, ci doar exigenta de-ai mei.

\"Fractura cuvintelor/Infige semne de interdictie\".....mh....interestant.
Deosebit de interesant.