Lorena-Magdalena Simota

A deraiat sfârșitul de vară cât să-ți stingă sinușii electrizați de afurisenii dulci să-mi cârpească sub ei încheieturile sunând a zbor, să-și descânte ultima sete pe lama atrofiată a

Rămân încă aleile alea care s-au trezit în crepusculul pleoapelor mele săpate de povestea cu magnolii a sângelui tău.Rămâne fereastra smulsă din plânsul unui înger care visează carnea rătăcit de

Sufletul meu despletit arde în culori străine o noapte nelegitimă Decupez fete morgane care se țin de mână -corpul meu mereu pironit în ecoul visului mai tresaltă în amintire sub pașii